Kolpingsfamilie Russberg/Rusca Montană
Der Kolping-Verein Russberg/Rusca Montană wurde am 8. Dezember 1991 gegründet, als einer der vier ersten Kolpings-Vereine (neben jenen in Schässburg, Blasendorf/Blaj und Karansebesch/Caransebeș), die nach der Wende 1989 in Rumänien entstanden.
Die Kolpingsfamilie setzt sich folgendes erklärtes Ziel: Kolping ist eine Bildungs-, Aktions- und Selbsthilfegemeinschaft! Die Kolpingsmitglieder verpflichten sich, folgendem Bekenntnis treu zu bleiben: „Wir wollen als Christen in Wort und Tat überzeugen, geschickt sein im Handwerk, den Familien nahe sein in Liebe und Hingabe, leben und Handeln als verantwortungsbewusste Bürger”.
Der Verein erhielt das römisch-katholische Pfarrhaus als Spende und richtete darin eine Bildungs- und Erholungsstätte ein. Finanzielle Unterstützung kam seitens des Diözesanverbandes Kolping Erfurt und von Kolping International.
Viele Gruppen aus dem Banat und dem ganzen Land nahmen an Workshops, Seminaren und Freizeittreffen für Kinder, Jugendliche und Erwachsene im Kolpinghaus Russberg/Rusca Montană teil.
Der örtliche Kolpingverein hat eine eigene Fahne und wird von Emil Sporer geleitet. Erinnert werden muss an dieser Stelle an die früheren Leiter, den römisch-katholischen Priester Iosif Budău und die beiden Vorsitzenden Damian Ioan und Gheorghe Butuza.
Kolping
„ Nevoile vremii, vă vor arăta ce este de făcut. “ - (Adolph Kolping)
Adolph Kolping wurde am 8. Dezember 1813 in Kerpen/Deutschland geboren, als viertes Kind eines Schäfers. Er wuchs in bescheidenen Verhältnissen auf und erlernte das Handwerk eines Schumachers. Zehn Jahre lang übte er den Beruf aus und lernte dabei auch das harte Dasein der Handwerkergesellen kennen, die als Folge von Industrialisierung und Mechanisierung der Arbeitsprozesse vielfach an den Rand der Gesellschaft gelangten.
Eine glückliche Fügung ermöglichte es Adolph Kolping, Theologie zu studieren. 1845 wurde er zum Priester geweiht. Kolping lagen die Nöte der Wandergesellen am Herzen und so entschloss er sich, sie in Vereinen zu organisieren, die Hilfe zur Selbsthilfe ermöglichen sollten. Er hatte in Elberfeld den von Johann Gregor Breuer ersten katholischen Gesellenverein kennen- und schätzen gelernt gehabt.
Adolph Kolping a înființat Asociația Calfelor Catolice la data de 6 mai 1849 în Köln, găsindu-și astfel o misiune pentru întreaga sa viață. Prioritatea sa a constituit-o formarea oamenilor pentru munca și viața de zi cu zi.Prin asocierea celor aflați în nevoie, Kolping a întrevăzut mijloacele potrivite pentru depășirea problemelor personale și sociale. Scopul acestei asociații era de a oferi tinerilor o comunitate și un cămin, un sprijin în fața greutăților apărute odată cu revoluția industrială.
Calfele, ucenicii de altădată, se aflau mereu pe drum, în căutarea unui loc de muncă. Fiecare dintre acestea putea găsi sprijin şi un loc de odihnă în Casele Kolping. Tinerii au avut acces la o comunitate în care au găsit protecție, condiții de formare și perfecționare în meseria lor, sprijin pentru viața de zi cu zi și pregătire spirituală.

Prin munca sa neobosită pentru extinderea operei sale, numărul asociaţiilor şi al membrilor a crescut continuu. Când a murit, în 4 decembrie 1865, existau 418 asociaţii ale calfelor cu 24.600 membri în Germania, Austria, Ungaria, Italia - Südtirol, Belgia, Luxemburg, Olanda.
Primele asociații din România au fost constituite în București in 1858 (asociația cu numărul 200 în registrele lui A. Kolping), Timișoara în 1859, Siret în 1862. În anul 1940 existau deja 55 de asociații în Banat, Transilvania și Bucovina. Din anul 1927 a fost înființată Asociația Calfelor Catolice din România, cu sediul în Oradea. Funcționarea asociației a fost interzisă în 1948 de către regimul comunist.
După anul 1991, cu sprijinul membrilor din Europa de Vest, au fost reînființate asociațiile Kolping și s-au implementat proiecte având drept scop binele comun și solidaritatea față de cei marginalizați social.
Pentru că a înființat Asociația Calfelor și a fost un deschizător de drumuri pentru Doctrina socială a Bisericii Catolice, în 27 octombrie 1991, Adolph Kolping a fost beatificat de către Papa Ioan Paul al II-lea.
Adolph Kolping und Wilhelm Emmanuel von Ketteler werden als grosse Reformer des XIX. Jahrhunderts angesehen. Ihre sozialreformerischen Initiativen mit christlichen Hintergrund flossen zum Teil in die Enzyklika Rerum Novarum von 1891 ein.